Declaratie – MEMORIU 25 august 1992 gen. Nicolae Militaru - In anii 1982-1983 grupul dizident militar condus de generalul Ion Ionita s-a unit cu grupul dizident civil condus de Ion Iliescu, hotarind inlaturarea conducerii dictatoriale prin forta.

Subsemnatul General Nicolae MILITARU, domiciliat in Bucuresti, sector 1, str. Belgrad nr. 2-4, nascut la 10 noiembrie 1925 in Com. Balesti, jud. Gorj, posesorul BI seria “V” nr. 990.000, eliberat de Militia Municipiului Tg-Jiu la data de 10 februarie 1971, cu privire la participarea mea la Revolutia din Decembrie 1989, declar urmatoarele:

Impreuna cu generalul Ion Ionita fostul ministru al Apararii Nationale am inceput actiunea de impotrivire fata de politica lui Nicolae Ceausescu, cu privire la armata, incă de la inceputul anilor ’70. Fiind la comanda armatei din Bucuresti mi-am dat seama, impreuna cu cadrele militare din subordine, ca Nicolae Ceausescu duce, prin politica sa, la slabirea capacitatii de lupta a armatei prin transformarea acesteia in detasamente de lucru pe santierele economiei nationale, in schimb securitatea se bucura, an de an, de toate avantajele materiale si financiare pentru a i se mari capacitatea de actiune.

Cum ii era obiceiul, Nicolae Ceausescu ne-a transferat pe amandoi in economia nationala, pentru a nu mai avea influenta asupra cadrelor militare, care se convingeau din ce in ce mai mult de politica nefasta a acestuia.
In anii 1982-1983 grupul dizident militar condus de generalul Ion Ionita s-a unit cu grupul dizident civil condus de Ion Iliescu, hotarind inlaturarea conducerii dictatoriale prin forta.

Actiunea organizata pentru toamna anului 1984, cand Nicolae Ceausescu urma sa plece in vizita in RFG, a esuat. Totusi, cu toate masurile luate de a fi urmariti pas cu pas, actiuni de pregatire pentru inlaturarea prin forta a dictaturii au continuat.

In pregatirile ce se faceau s-a exclus cu desavirsire implicarea armatei, ca institutie, in actiunea de lovitura de stat si nici folosirea armamentului clasic, pentru a se evita pierderile de vieti omenesti.

Actiunea urma sa se execute de catre un “detasament de asalt ”, format din cadre militare de diferite arme, iar armata urma sa se interpuna intre populatia civila, care iesea in strada pentru sustinerea fortelor revolutionare si fortele de represiune.


Tinand cont de situatia internationala si de cea interna, mai ales dupa Congresul al XIV-lea al PCR, cand Ceausescu n-a renuntat la putere, cu toate ca i se sugerase acest lucru, inclusiv de stadiul pregatirii materiale, s-a stabilit ca sfarsitul lunii februarie – inceputul lunii martie 1990 sa fie termenul potrivit pentru punerea in aplicare a planului.


Faptul ca la 16 decembrie 1989 s-a declansat Revolutia la Timisoara, am fost luati prin surprindere. Personal am fost avertizat, prin omul de legatura, sa nu parasesc domiciliul nici ziua si nici noaptea, deoarece viata imi este in pericol. In zilele si noptile ce au urmat am fost nelinistit de faptul ca Nicolae Ceauaescu a reusit sa transforme armata in organ de represiune, intoxicand-o cu tot felul de minciuni cu privire la pericolul din exterior.


In ziua de 22 decembrie 1989 am ascultat comunicatul cu privire la moartea ministrului Apararii Nationale, generalul Vasile Milea, care era la curent cu conspiratia, comunicat in care i se aduceau tot felul de acuzatii grave (tradator, dusman etc.). Auzind asemenea acuzatii grave (pe care nu le-am crezut nici un moment) am apreciat ca acestea pot determina creierea unei stari de spirit deosebite in randul cadrelor si militarilor in termen si sub stare de tensiune vor incepe sa se razbune pe populatia din strada producand victime omenesti pe tot teritoriul tarii.


Pentru a se evita o catastrofa nationala m-am deplasat la TVR unde am adresat Apelul, cunoscut de intregul popor roman, catre toti comandantii armatei de a “opri macelul” si a “introduce trupele in cazarmi ”.


Nu cunosteam, la acea ora, ca in seara aceleiasi zile (22 dec) va incepe partea a doua a Revolutiei, de aparare a acesteia de catre armata impotriva fortelor oarbe ale contrarevolutiei
In noaptea de 22/23 decembrie am urmarit actiunile Gl. Guse si Gl. Vlad in fostul sediu al CC al PCR, iar in zilele de 23 si 24 decembrie 1989 am urmarit activitatea Conducerii Armatei, Ministerului de Interne si Departamentului Securitatii Statului, in sediul M.Ap.N.


Din dupa amiaza zilei de 24 decembrie 1989 si pana la 16 februarie 1990 am condus actiunile armatei, de aparare a revolutiei, in calitate de ministru al apararii nationale.


Fata de cele aratate mai sus, foarte succint, si fata de cele expuse in declaratiile anexate, redactate de unele persoane ce mi-au cunoscut activitatea din perioada Revolutiei,


Va rog sa analizati oportunitatea acordarii titlului de “luptator pentru victoria revolutiei romane din decembrie 1989″ si subsemnatului, si sa hotarati conform legii.


Cu stima


General Militaru Nicolae


Bucuresti 25 august 1992


Anexez 3 declaraţii ale
- Dl. Silviu Brucan
- Dl. Dumitru Mazilu
- Dl. Gheorghe Stan

©Atentie! Textele de pe acest blog sunt protejate de Legea Drepturilor de Autor şi pot fi reproduse numai cu acordul explicit al autorului. Încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală se pedepseşte conform Codului Penal.