Ceausescu inger erou!!! “Mulţumesc din adâncul inimii tovarăşei Elena Ceauşescu. Datorită omeniei ei îl am astăzi viu pe fiul meu, Sorin.”Când a venit Ceauşescu şi a spus să se niveleze cu buldozerele s-a aruncat la picioarele lui şi a insistat să i se caute copilul printre dărâmături. Ana Fălămaş: când Ceauşescu şifonierul ăla cu două uşi pe care-l avem în apartament „A zis: «Să dispară ăsta, că e ca un sicriu. Să meargă la expoziţie şi să-şi aleagă mobila pe care şi-o doreşte»”.

Elena Ceauşescu îl mângâie pe Sorin Crainic la spital Foto: arhiva Scînteia

În martie 1977, un tânar muncitor de 19 ani din Drumul Taberei, Sorin Crainic, a ţinut zile intregi prima pagina a ziarului „Scânteia” dupa ce a fost găsit, mai mult mort decât viu, sub dărâmăturile de la Continental, la 251 de ore (11 zile!) dupa marele cutremur.
Ziarul partidului a condimentat povestea cu declaraţiile emoţionante ale mamei sale, Ana Ivan, care, potrivit ziarului „Scânteia”, a implorat-o pe Elena Ceauşescu, ca de la mamă la mamă, s-o ajute să-şi găsească fiul sub ruine.

Nicolae Ceauşescu la spital, lângă Sorin Crainic Foto: arhiva Scînteia

„Mulţumesc din adâncul inimii tovarăşei Elena Ceauşescu. Datorită omeniei ei îl am astăzi viu pe fiul meu, Sorin. Pe dosul palmei mele drepte, atunci când o imploram să mă ajute să-mi găsesc băiatul, am simţit picurând o lacrimă…”, declara în ziarul „Scânteia”, la finalul lunii martie, mama lui Sorin.
Când a venit Ceauşescu şi a spus să se niveleze cu buldozerele s-a aruncat la picioarele lui şi a insistat să i se caute copilul printre dărâmături.
Lacrimi de mamă
„Era firesc, şi chiar şi mie mi se părea firesc, să nu se mai creadă în posibilitatea salvării vreunei vieţi de sub dărâmăturile aproape complet evacuate. Se ajunsese la nivelarea terenului. Şi totuşi, Sorin al meu era acolo, iar mie inima îmi spunea că încă trăieşte. Şi inima unei mame nu poate să nu fie înţeleasă de altă mamă. M-a mângâiat, m-a încurajat, i-am văzut ochii încărcaţi de lacrimi”, erau cuvintele Anei Ivan din „Scînteia”.

„Cum să nu se mai sape?! M-am apropiat de Nicolae Ceauşescu şi i-am spus că sunt mama copilului care crede că încă mai e în viaţă. Atunci i-a spus soldatului: «Vei săpa până îl vei găsi, viu sau mort!»”, povesteşte şi într-o înregistrare de arhivă a Televiziunii Române mama lui Sorin.

„Atunci m-am gândit că vreau să trăiesc pentru a-mi vedea mama!”, spunea atunci şi Sorin, de pe patul de spital

Puştiul pentru care a plâns Elena Ceauşescu a devenit de-a lungul anilor o legendă, supravieţuirea sa miraculoasa sub dărămăturile blocului „Continental” fiind confirmată de foarte puţine persoane.

Oficial, povestea prezentată atunci suna aşa: în seara aceea de vineri, 4 martie 1977, Sorin a plecat să-şi vadă un prieten care lucra la barul Continental. După ora 21.00, au auzit un zgomot puternic, lumina s-a stins şi au fugit amândoi către uşă. Pereţii se prăbuşeau şi s-a ghemuit. A rămas prins sub un planşeu 11 zile. Prietenul lui nu a avut aceeaşi soartă.

La trei decenii după dezastrul din 1977, Sorin Crainic şi mama lui au povestit în presă cum a scăpat baiatul din coşmar.

„E unicul meu copil, dumneavostră aveţi trei, aşa i-am spus tovarăşei”, mărturisea femeia în urmă cu câţiva ani, la Pro TV.

„Când au mai fost cutremure eram deja expert. N-am mai trecut prin ceva aşa traumatic şi nu doresc nimănui să treacă prin ce am trecut eu!”, spunea şi el.

„Nu vreau să-mi amintesc! Cui foloseşte?!”

Zilele acestea, la 34 de ani de acele evenimente, contactat de reporterii „Adevarul de Seara”, Sorin Crainic n-a mai vrut sa intre in detalii.

„Nu vreau să-mi amintesc de acele zile. Cui îi foloseşte?! Au fost zile de groază pentru mine. O duc greu, cu criza asta…”, a spus el şi ne-a inchis telefonul.

„Strângătorii” din ruine, numeroşi după cutremur

„Sorin Crainic ar fi stat 17 zile sub dărâmături. Cutremurul l-ar fi surprins în barul Continental care se afla în spatele Muzeului Şuţu. Căutările au fost oprite la câteva zile după cutremur, iar mama lui s-a dus la Elena Ceauşescu şi i-a indicat locul unde se afla fiul ei, fiind convinsă că trăieşte. Se spune că ar fi supravieţuit atâtea zile cu ţigări şi resturi de alimente. Au existat însă şi voci care spuneau că băiatul ar fi căutat bunuri în moloz”, a declarat istoricul Dan Falcan.

Acelaşi lucru este susţinut de spusele generalului Aurel Udor, la acea vreme comandantul unui pluton de pompieri: „În primă fază au fost enorm de mulţi voluntari, pentru că reacţia celor mai «strângători», a hoţilor, a fost mai rapidă decât a forţelor de salvare. Astfel, mulţi au fost nevoiţi să facă faţă şi celor care adunau printre ruine bunurile rămase după cutremur”.

Povestea lui, susţinută de fostul şef de stat major

În 2009, într-un interviu acordat ziarului „Adevărul de Seară”, regretatul general Eugen Epure, şeful de stat major al Marii Unităţi de Pompieri din Capitală confirma insa povestea lui Sorin.

„La Colonade era o mamă deznădăjduită care a stat acolo zile în şir, ştiind că fiul său era la un bar. Când a venit Ceauşescu şi a spus să se niveleze cu buldozerele s-a aruncat la picioarele lui şi a insistat să i se caute copilul printre dărâmături. Era un băiat din Drumul Taberei. Şi după zece zile l-au găsit în viaţă…”.
Pe 4 martie 1977,

Cand Bucureştiul s-a zguduit din temelii, dispărea sub ruine şi Niculina Drăgoescu, rudă a dictatorului

Niculina Dragoescu nepoata lui Ceausescu

In seara zilei de 4 martie 1977, Niculina Drăgoescu, fata Mariei Agachi, sora lui Nicolae Ceauşescu, şi-a găsit sfârşitul printre ruinele blocului Continental, din centrul Bucureştiului, alături de actorul Toma Caragiu, cu care era vecin.
—————————–
——————-
———-

Preşedintele de atunci al României a trimis o echipă de salvare special pentru nepoata sa şi a venit imediat la faţa locului, unde a stat până când soldaţii au găsit cadavrul Niculinei sub dărâmături.”
————————-

Sotii Ceausescu la Spitalul Grigore Alexandrescu

Vineri, 4 martie 1977. Ceauşescu se afla în Nigeria. La ora 21,22 seismul, cu magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter, loveşte ţara noastră.
Ceauşescu este informat despre cutremur. Banchetul este întrerupt câteva minute mai târziu. Informaţiile care i-au parvenit iniţial, vorbeau despre un cataclism de 10 grade şi despre distrugerea totală a Bucureştiului. Stabilind legătura cu ţara, Ceauşescu a cerut informaţii precise, a dat primele ordine şi a instituit starea de necesitate pe teritoriul României. A doua zi, la ora 8,15 minute, o aeronavă având la bord familia Ceauşescu şi restul delegaţiei, ateriza pe aeroportul Otopeni. Sursa – Historia În timpul nopţii, delegaţia română s-a întors în ţară. Pe parcursul zilelor ce au urmat, Ceau­şescu a făcut vizite în Bucureşti pentru a evalua pagubele şi a calma populaţia, dând ordine pentru continuarea căutării victimelor, chiar şi peste termenul considerat limită de supravieţuire.

DECRET PREZIDENŢIAL

Cu privire la instituirea stării de necesitate pe teritoriul Republicii Socialiste România (…)

În temeiul art. 75, pct. 13 din Constituţia Republicii Socialiste România , preşedintele Republicii Socialiste România, comandantul suprem al Forţelor Armate DECRETEAZĂ:

Art. 1 – Se instituie starea de necesitate pe întreg teritoriul Republicii Socialiste România.

Art. 2 – Toţi activiştii de partid şi de stat, ai organizaţiilor de masă şi obşteşti sunt mobilizaţi la sediile organelor de partid şi de stat şi în mijlocul oamenilor muncii, pentru a participa cu toate forţele la acţiunile legate de înlăturarea efectelor cutremurului.

Art. 3 – Toate unităţile forţelor armate, unităţile Ministerului de Interne, formaţiunile gărzilor patriotice, sunt puse în stare de alarmă pentru a acorda ajutorul necesar – cu toate mijloacele materiale şi umane de care dispun – populaţiei şi unităţilor economice şi sociale afectate de cutremur.

Art. 4 – Unităţile Ministerului de Interne şi ale Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor vor lua măsuri urgente pentru punerea imediată în stare de funcţionare a întregii reţele de transport şi telecomunicaţii.(…)

Art. 6 – Ministerele şi consiliile populare vor lua de îndată măsuri pentru asigurarea aprovizionării neîntrerupte a populaţiei cu apă, pâine şi celelalte produse alimentare de primă necesitate.

Art. 9 – Toate unităţile socialiste din zonele afectate de cutremur sunt obligate să ia măsuri imediate pentru salvarea bunurilor, pentru restabilirea în cel mai scurt timp a activităţii şi desfăşurarea normală a procesului de producţie.

Art. 10 – Întreaga populaţie aptă de muncă este obligată să participe la toate acţiunile organizate pentru înlăturarea consecinţelor cutremurului. (…)

Nicolae Ceauşescu, Preşedintele Republicii Socialiste România,Comandant Suprem al Forţelor Armate ale Republicii Socialiste România

Compasiunea…

Tovarăşului Nicolae Ceauşescu,

Cu un sentiment de profundă amărăciune, am aflat despre grava calamitate care s-a abătut asupra Republicii Socialiste România – puternicul cutremur care a provocat victime omeneşti şi distrugeri. C.C. al P.C.U.S., Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S., guvernul sovietic, întregul popor sovietic vă transmit dumneavoastră, scumpi tovarăşi, familiilor celor decedaţi şi întregului popor român frate, sinceră compasiune şi urări de lichidare cât mai grabnică a urmărilor acestei calamităţi.Leonid Brejnev, Nikolai Podgornîi, Alksei Kosîghin

Stimate Domnule Preşedinte,

Sunt profund impresionat de vestea dezastrului cauzat de cutremurul de ieri din România. Familia mea şi cu mine, întregul popor american suntem alături de naţiunea dumneavoastră atât de lovită şi îndurerată.Statele Unite ale Americii sunt gata să acorde ajutor de urgenţă celor care au avut de suferit sau au rămas fără adăpost în urma acestui tragic eveniment.Cu stimă, Preşedintele SUA

Jimmy Carter

Excelenţei Sale Domnului Nicolae Ceauşescu

Profund emoţionat de ştirea despre seismul care a lovit România, vă adresez, domnule preşedinte, expresia viei mele simpatii.V-aş fii recunoscător dacă aţi transmite sincerele mele condoleanţe familiilor victimelor şi vă rog să fiţi încredinţaţi de sentimentele mele foarte îndurerate.

Valery Giscard D’Estaing.

Informaţii de la Golden


Centrul american de informaţii asupra seismelor de la Golden, statul Colorado, a apreciat că seimul din România este cel mai puternic înregistrat, de la începutul anului, în întreaga lume. Nici unul din toate seismele care au avut loc în regiune din anul 1908, nu a depăşit în intensitate acest cutremur. În acelaşi timp, specialiştii centrului, au exclus orice posibilitate a unor şocuri secundare, întrucât cutremurul, ale cărui urmări s-au făcut resimţite într-o zonă vastă, până la Moscova şi Roma, s-a produs la o adâncime de 110 km, prea mare pentru a genera noi seisme.

Bulgaria afectată

Cutremurul din 4 martie s-a resimţit puternic şi în Bulgaria. Localitatea Sviştov a fost cea mai afectată. Urmările seismului la sudul Dunării: 50 de morţi, 75 răniţi, 355 locuinţe distruse, 4.463 locuinţe avariate.
Pe 8 martie 1977, Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. hotăra: „Cetăţenii care au locuit în blocurile prăbuşite vor primi imediat locuinţe în blocurile noi. Persoanele spitalizate vor putea, de asemenea, la părăsirea unităţilor sanitare, să se mute în noile locuinţe puse la dispoziţie de stat. Toţi cetăţenii ale căror locuinţe au fost nimicite şi cărora cataclismul le-a distrus avutul vor primi noile apartamente, dotate gratuit, de către stat, cu tot mobilierul necesar, inclusiv cu aparate de radio şi televizoare”. Zis şi făcut: la nici o săptămână de la cutremur, în blocul nou din strada Ziduri Moşi au început să apară primii locatari. Potrivit „Scînteii”, era vorba de „un bloc cu 44 de apartamente ce trebuie să fie gata peste două săptămâni, dar care, prin eforturile din ultimele zile şi din ultimele nopţi ale constructorilor, ale unui mare număr de oameni ai muncii din întreprinderile învecinate, îndeosebi femei, a fost gata, până la ultimele detalii, în zorii zilei de vineri (n.r. – vineri, 11 martie 1977)”.

Murmur din dărâmături: „Salvaţi-ne, salvaţi-ne!”

Ana Fălămaş

În apartamentul 18, de la etajul 3, stă, de treizeci şi unu de ani, Ana Fălămaş. S-a mutat aici în martie 1977 cu fiica ei de 8 ani, Evelin, după ce blocul de 9 etaje în care locuiau – din Tudor Arghezi nr. 1 – s-a făcut una cu pământul. Îşi aminteşte, de parc-ar fi fost ieri, starea de nelinişte ce-o cuprinsese în ziua aceea: „Nu mă certasem cu nimeni dar eram foarte agitată. În autobuz, când mă-ntorceam de la serviciu, aveam impresia că toată lumea îmi suflă-n faţă”. Şi-a dus fata la naşa ei, pe bulevardul Republicii, şi s-a întors acasă. Dar n-avea stare, n-avea stare: „Îmi înmuiasem nişte rufe, n-am putut să spăl, aveam de călcat, n-am călcat, îmi tot făceam cruce şi mă-ntrebam ce-o fi cu mine. Îmi tot suna o voce-n cap: «Du-te», «du-te»...” Şi s-a dus. S-a dus după fată. Nu s-a oprit, deşi-i zisese o mătuşă din bloc să treacă pe la ea. Mătuşa a murit câteva ore mai târziu. Ce-a văzut apoi după cutremur, a îngrozit-o: „Perdele fluturând pe firele de troleibuz, calorifere aruncate de-a valma, pe stradă, iar din grămada care fusese blocul meu se-auzeau ţipete, murmure: «Salvaţi-ne, salvaţi-ne», «Eu sunt, Cristina, de la etajul 4...» Din vreo 500 de persoane câte trăiam acolo, au mai rămas în viaţă vreo 50, că ne-am întâlnit apoi pe la primărie, când se făceau listele cu sinistraţi”.


Avea 35 de ani atunci Ana Fălămaş. Câteva nopţi a dormit într-un cămin din Grozăveşti, a mâncat la cantina studenţilor, pentru ca apoi să se numere printre primii supravieţuitori ai cutremurului care au căpătat o locuinţă în blocul de pe Ziduri Moşi. Îşi aminteşte că soţia lui Emil Bobu se ocupa de aprovizionare, că în apartament erau de toate: mobilă, aragaz, radio, televizor, lenjerie, pături, îşi aminteşte şi brăduţii plantaţi în faţa blocului. Şi că avea emoţii mari când au venit în vizită Ceauşeştii: „I-am văzut pe geam că vin, am coborât şi m-am întâlnit cu o activistă de partid: «Doamnă, vine Ceauşescu! Eu ce zic?!», «Ziceţi şi dumneavoastră ce simţiti»”. Şi mai ştie că Tovarăşul a mustăcit când a văzut şifonierul ăla cu două uşi pe care-l avea în apartament: „A zis: «Să dispară ăsta, că e ca un sicriu. Să meargă la expoziţie şi să-şi aleagă mobila pe care şi-o doreşte»”.

Maria Agachi, Agache Ceausescu
Maria Agache, sorã a lui Nicolae Ceausescu

Xavier Drăgoescu (39 de ani), nepotul lui Nicolae Ceauşescu, a supravieţuit cutremurului din 1977. Mama sa, Niculina, fiica Mariei Agachi, sora lui Nicolae Ceauşescu, nu a avut noroc.
„Aveam 5 ani. Ghinionul nostru a fost în ziua aceea că ne-am întors de la bunicii care stăteau la casă, în zona Parcului Izvor, cu cinci minute mai devreme de începerea cutremurului. Dacă mai întârziam puţin, mama ar fi trăit“, îşi aminteşte Xavier.

Familia doctorului Henorel Drăgoescu locuia în blocul din spatele Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti, pe strada Bibliotecii. Vecini de bloc erau Doina Badea, la etajul 8, şi Toma Caragiu, la etajul 9. „Mă jucam cu o maşinuţă primită de la Nicu Ceauşescu şi deodată îl aud pe tata strigând că e cutremur. El s-a repezit spre ieşire şi mama spre o altă uşă, şi-i auzeam cum strigau unul la altul «Vino încoace!». De mine uitaseră. Tata a vrut să sară pe acoperişul muzeului, şi în momentul ăla m-am agăţat de pantalonii lui şi m-a luat în braţe“, povesteşte Xavier.

Au urmat două secunde de cădere, podeaua s-a surpat şi cei doi au căzut de la 30 de metri înălţime. „Am căzut pe tata. Era linişte totală. Atunci am început să plâng şi să-l strig. Nu mi-a răspuns şi mai târziu am auzit cum scuipa molozul înghiţit. Strigam după ajutor. Am avut noroc cu grinda de la uşă, care s-a oprit deasupra noastră. Mama a fost lovită în cap de o cărămidă “, îşi continuă istorisirea tânărul. Orele acelea de groază îi sunt întipărite în memorie şi acum, după 34 de ani: „Tatei i-au intrat nişte ţevi în spate şi un picior i-a fost smuls. A fost anuric o perioadă“.

Xavier Dragoescu 5 ani

I-au ascuns moartea mamei doi ani


Familia i-a ascuns lui Xavier moartea mamei sale, Nicolle, aşa cum o alinta el, timp de doi ani, spunându-i că este la tratament în străinătate. „Nici tata nu a ştiut în primele zile, când era la spital. Familia purta haine de doliu, dar când veneau la spital să-l viziteze se schimbau în haine civile“, spune cu durere nepotul lui Ceauşescu. Spre dimineaţă, după şase ore de spaimă şi incertitudine, în întuneric, Xavier a văzut lumini de lanternă: „Ceauşescu a venit personal la faţa locului să vadă dacă nepoata lui, Niculina Drăgoescu, mai trăieşte.

Târât printre ruine, moloz şi bălţi de sânge, copilul speriat a început să plângă. „Pompierii au săpat un tunel şi ţin minte că nu vroiam să mă desprind de tata, iar el a ţipat la mine să ies“, spune Xavier, care crede că a fost printre singurii supravieţuitori din bloc. „Cu Bogdan, unul dintre băieţii Doinei Badea, mă jucam în faţa blocului. Pe Toma Caragiu nu mi-l amintesc“, mărturiseşte supravieţuitorul.

Niculina Drtagoescu nepoata lui
Ceausescu in brate Xavier

După cutremur, Xavier s-a mutat cu tatăl său într-o vilă naţionalizată din cartierul Primăverii. Aici mai locuiau Emil Bobu, ministru de Interne, Ion Stoian, prim-secretar, Angelo Miculescu, socrul lui Adrian Năstase, şi Florea Ceauşescu, fratele dictatorului.

Xavier a rămas cu spaima de cutremur şi cu frica de înălţime. „Nu călătoresc cu avionul decât foarte rar, dacă sunt nevoit“, spune tânărul. „Este mai bine să-ţi trăieşti propriul destin imperfect decât o imitaţie a vieţii altcuiva“, este maxima după care s-a ghidat toată viaţa Xavier Drăgoescu


©Atentie! Textele de pe acest blog sunt protejate de Legea Drepturilor de Autor şi pot fi reproduse numai cu acordul explicit al autorului. Încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală se pedepseşte conform Codului Penal.